Intre Legenda si Adevar raman Argumentele Istorice.
Stupul - Un model pentru Om !
Organizare - Un leader - Regina
Structura - Constructii matematice- geometrice
Eficienta - Produc mai mult decat consuma
Vivacitate - ...si mai mult: Controlul metabolismului
In tranzitia sa de la vanator-culegator la agricultor, omul a invatat sa domesticeasca albinele. Coloniile de albine provin, in opinia unor specialisti, din Asia Centrala - Myit din China si Madhu Sanskrit. Deasemenea, dovezile din preistoria timpurie precum picturile din pestera Edad de Piedra de langa Valencia , ce descriu scene ale unui om extragand miere dintr-un cuib de albine salbatice, Columna lui Traian- scene cu ocupatiile in agricultura ale dacilor. Ca multe alimente de baza, mierea era considerata ca sfanta - un dar al Zeului Dac, Zamolxex si ca atare inzestrata cu atribute mistice.
Zeus, Zeul Grec a fost ascuns de mama sa Rhea spre a nu fi gasit de Kronus, ucigasul sau tata si hranit cu lapte si miere.
Lapte si miere au fost deasemenea Promisiunea facuta de Domnul fiilor sai pe Pamantul Fagaduintei.
Ambrosia, hrana zeilor din Olimp, a fost adesea considerata a fi mierea ce le conferea si longevitate.
Democrit, filozof si medic grec a recomandat un regim ce includea miere pentru a prelungi viata si se presupune ca a trait 109 ani. Anticii ofereau miere zeilor lor de obicei in forma de paine cu miere ce erau puse pe morminte.
Ramses al III-lea a mers mai departe si a oferit 15 tone de miere zeului Nil, Hapi !
Vechii Egipteni foloseau mierea in cosmetice si ceara topita de albine, printre altele , la pictarea sarcofagelor. Taxele erau platite uneori in cantitati de miere. Primele inregistrari cunoscute asupra stupinaritului ca ocupatie provin din Egiptul Antic, in templul Ni-Weser-RE, acum 4500 ani. Textele mesopotamiene descriu cum Shamash-Resh-Uzur, guvernatorul Sukhi si Ma au introdus albinaritul in urma cu 3000 de ani, ocupatie provenita probabil din Hittites, zona cu pasionati apicultori.
Carol cel Mare, regele Frantei, a solicitat sa fie crescute albine si a cerut ca taxele sa fie platite in natura 2/3 miere si 1/3 ceara, in Franta acest obicei continuand pana in 1930.
Legatura cu Dumnezeu si Adevar dateaza de mii de ani in lumea intreaga. In ebraic cuvantul "albina" este dbure, insemnand cuvant, se pune ca albina aduce Cuvantul Divin.
In Africa, Germania si India, mierea era pusa pe buzele copiilor pentru a-i inzestra cu intelepciune si fericire.
Coranul pomeneste ca albina este un "leac pentru om" iar Profetul Mohamed spune ca albina trebuie sa fie respectata intrucat este singurul animal trimis al Domnului Insusi. In Crestinism, Liturgia Romana se presupune a fi fost celebrata folosind numai lumanari din ceara de albine, intrucat albinele au fost binecuvantate de Dumnezeu.
In traditia engleza, orice eveniment in familie era "povestit" albinelor, in special decesul, ori inainte ca albinele sa moara, iar acestea erau luate sa participe la funerarii.
In medicina, Aristotel si Hipocate au studiat albina iar Hipocrate a prescris remedii folosind mierea pentru boli de piele, ulcere, rani, boli respiratorii, febra si transpiratii. O aplicatie medicala este inca din anul 2500 I.C. la tratarea arsurilor si ranilor deschise. Aparent aceasta formeaza o bariera protectoare ce previne infectia. Se credea deasemenea ca aceasta contine un antibiotic natural, retine sau elimina apa din bacterie ducand la deshidratarea si moartea acesteia. Chirurgii foloseau miere si untura de peste pentru rani deschise inca de acum 2000 de ani.
Un alt tratament, de data aceasta pentru dureri de urechi, cu o bucata de ceapa inmuiata in mierece era pusa in ureche. Mierea a mai fost folosita sa provoace somnul si in cure digestive, impotriva bacteriilor intestinale, Salmonella si colicilor ce nu pot supravietui in miere, deasemenea remediu pentru difterie unde actioneaza ca antiseptic si previne propagarea bacililor. Ayurveda clasifica mierea ca un astringent, nu pentru ca ar fi dulce ci ca efect. Ca energizant stimuleaza digestia si este racoritor, intareste vocea si vederea, tonic pentru inima, trateaza greata, sughitul, intoxicatiile, astmul, bronsitele, inflamatiile, diareea. Specialistii homeopatici folosesc polenul, mierea nerafinata in prevenirea alergiilor fiind cules din nectarul plantelor benefice, mierea de eucalipt fiind folosita in tratarea afectiunilor respiratorii.
Ca aliment de baza este folosit si de indienii Guayaki din Paraguay. Mayasii din Yucatan au cateva sarbatori ale albinei in ritualurile lor, ca si faraonii din Egipt, legile aztece permiteau plata taxelor, tribut in miere. Diverse triburi Masai din estul Africii luau, prin traditie, numai miere in lungile lor calatorii.
Poate ca si datorita calitatii de a fi dulce, mierea a fost mult timp asociata cu dragostea si face parte dintr-o lunga lista de alimente carora li s-au atribuit puteri afrodisiace. "Luna de miere" ,ca si traditie in Europa, este cea in care mirii se bucura impreuna de o perioada dulce inainte sa inceapa "reala" casatorie . Casatoriile Hindu : o cupa de miere asezata inaintea cuplului, mirele spunand miresei: "Mierea, aceasta este mierea, limba vorbita este miere; in gura miere de albina; in dintii mei traieste pacea" .
Mierea este produsa de albine din nectarul plantelor. Din 15.000.000 flori se culeg cca. 4.5 litri de miere. Atletii, de la jocurile Olimpice incoace au folosit mierea ca stimulent energetic, dubland energia prin absorbia rapida a sucrozei, fructoza asigurand efortul sustinut.
In cosmetica, Cleopatra folosesa mierea impotriva ridurilor si pentru un ten proaspat iar regina Ana a Angliei folosea un preparat "secret" din ulei de masline si miere pentru faimosul luciu al parului.
Pentru bauturi fermentate, mierea a fost folosita peste tot in lume de la zeul grec a vinului Dionisos la romani, inainte de cultura vinului. In Anglia se pomeneau de bauturi din miere (hidromel, mead) inca din anul 334 I.C. si a fost bautura de baza pana in sec. XIX. Mierea a fost vitala in economia Eoropei pana in perioada Renasterii ca indulcitor pana cand zaharul a inlocuit mierea si de la favorita bautura la berea din boabe de hamei.
Si nu numai, mierea mai este folosita deasemenea intr-o lunga lista de bucate !
Veninul de albine are utilizare potentiala in medicina. Un interes in introducerea produsului venin de albine in stare pura pe piata americana exista in doua aplicatii: unul pentru tratarea artritelor reumatoide si altul in desensibilizare. Ideea folosirii veninului in tratamentul artritei reumatice este de peste o suta de ani. Terapia cu venin de albine a fost practicata in Europa iar recent se preconizeaza ca va fi folosita de Dr. Beck si Dr. Broadman, doi medici din Statele Unite.
Definirea Apiterapiei
Apiterapia implica folosirea terapeutica a tuturor produselor: miere de albina, polen propolis, laptisor de matca, ceara de albine si veninde albine pentru tratarea diverselor afectiuni.
Cea mai cunoscuta si practicata latura este Terapia cu venin de albina, ce implica folosirea medicala a intepaturilor de albina, ca antiinflamator si intarirea sistemului imunitar.
Origini
Folosirea acestor metode vin din antichitate. In urma cu 2000 de ani chinezii le mentionau iar Hipocrate le-a descris.
Vechii egipteni folosesau o crema din albine, medicul si scriitor grec Galen (129- 199) a scris despre tratamentul cu albine. In 1888 , medicul austriac Phillip Terc a publicat un articol ce a constituit pentru prima data studiul clinic asupra intepaturilor de albine " Raport asupra legaturii specifice intre intepatura de albina si reumatism". Ulterior, utilizarea acestora s-a extins in Europa si apoi in Statele Unite. Raspandit initial ca un remediu popular sau indicatii din auzite, dupa anii 2000 comunitatea medicala a inceput studierea acestei terapii, folosirea in ca produs farmaceutic. Astfel, s-a inceput studiul clinic, cei mai multi practicand terapia ei insisi, altii cu ajutorul unor pacticanti de ocazie. Medicii au inceput deja sa practice terapia cu venin in forma injectabila.
In varianta folosirii directe a intepaturii de albina, aceasta este asezata pe zona pe care aceasta sa intepe. Acul va fi tinut 10-15 minute. Numarul de intepaturi pe sedinta si numarul de sedinte este variabil si depinde de toleranta pacientului la tratament si natura afectiunii. In tratarea tendonitei, un pacient necesita 2-5 sedinte ce implica 2-3 intepaturi/sedinta. Tratarea afectiunilor cronice precum artritele necesita cateva intepaturi/sedinta, 2-3 sedinte/saptamana pe o perioada de pana la 3 luni. Pentru tratarea sclerozei multiple, este necesar un efort prelungit pe o perioada de 6 luni pentru a aparea primele efecte.
In varianta injectabila, medicii trateaza pacientii in medie de 1-2 ori pe saptamana. Numarul de injectii variaza intre 1-30/sedinta, functie de afectiunea tratata.
Rezultate
Societatea Americana de Apitherapie afirma ca sunt semne evidente ca veninul de albine este eficient in tratemente pentru:
- Probleme ale sistemului imunitar, artritei, scleroza multipla.
- Afectiuni cardiovasculare, precum hipertensiune, aritmii, arteroscleroza si varice
- Boli endocrine, precum sindrom premenstrual, contractii menstruale, perioade neregulate si scaderea nivelului de glucoza in sange
- Infectii, herpes simplex 1 si 2, warts, negi, laringita
- Tulburari psihice , precum depresie sau stari de agitatie
- Afectiuni reumatice cum ar fi artrita reumatica, osteoartrita, artrita reumatica juvenila,
- Afectiuni ale pielii, precum eczeme, bataturi, psoriasis, negi si ulcere
Apitherapia este considerata ultima sansa pentru cei ce nu au fost ajutati prin terapii traditionale si medicale. Peste 1300 de pacienti cu scleroza multipla au indicat Societatii Americane de Apiterapie o stabilitate crescuta, odata cu oboseala scazuta , spasmuri musculare dupa incercarea terapiei cu venin de albine. Pacientii cu artrite reumatismale si osteoartrite au spus ca durerea si umflaturile au scazut, nodulii reumaticii s-au micsorat folosind intepaturile de albina. Pentru acei care nu au semne de vindecare cu alte terapii, apiterapia ii poate ajuta
Descriere sumara
Veninul de albine contine mai mult de 40 substante active, multe cu efecte psihologice. Cel mai relevant este un antiinflamator numit melitina. Aceasta substanta face sa se produca cortizol care este un agent de vindecare a corpului. Intrucat este un antiinflamator, melitina este de 100 mai puternic decat hidrocortizolul. Este de remarcat un articolul al lui Paul L. Cerrato: experientele au aratat ca melitina poate incetini raspunsul inflamator al corpului. De aceea veninul de albine poate fi necesar in tratarea bolilor cu caracter inflamator precum artrita reumatoida.
Alti compusi ce pot avea efect farmacologic includ apamina, ce are ca efect intarirea retelei de cai nervoase; adolapina, un antiinflamator si analgezic. Alte neurotransmitatori precum neropineprina, dopamina si seratonina cu efect in depresii.
Sa nu uitam ca apicultorii, ce folosesc intraga gama de produse apicole, sunt persoanele cu cea mai ridicata medie de viata si la care rar sunt semnalate cazuri de cancer, este categoria socio-profesionala cea mai plina de energie si sanatate. Priviti-i !
Ca si concluzie, aceste vechi practici si rezultate confirmate de mii de ani ce au dus pana la mitizare, confirma de la sine buna practica medicala GMP si este evidenta cat de mult s-ar incerca negarea in favoarea unor produse comerciale aducatoare de profit. Ca produs natural, completeaza si mentine echilibrul nostru ca fiinta umana.
